Vechi
Costumul Popular Romînesc din Transilvania si Banat
- Verlag: Editura de stat Didactica si Pedagogica, Bukarest
- Autor: Paul Petrescu
- Erstausgabe 1959
- Farbbildtafeln + 30 Schnittmusterbögen
"In anii 1954-1955, lucrind in cadrul Sectorului Plastic al Casei Centrale a Creatiei Populare din Bucuresti, am tinut un curs despre costumul popular romanesc din Transilvania si Banat si despre costumul minoritatilor nationale : sasesc, svabesc, maghiar, secuiesc, ceangaesc, hutul, rusin, sirb; crasovean, bulgaresc, slovac, lipovenese, turcesc si tataresc. La acest curs au participat coregrafi si conducatori ai ansamblurilor de dansuri si jocuri populare. Prelegerile au avut ca scop sa infatiseze principalele aspecte ale costumelor populare in vederea unei orientari juste a costumatiei echipelor de dansuri. Pe atunci, greselile in felul de a se impraca al echipelor erau inca numeroase. Greseli, sub pretextul "scenizarii«, se mai fac si azi, desi intr-o masura mai mica, marile ansambluri de dans procedind in ultimii ani la remedierea lipsurilor de informatie. Din nevoia de a oferi un indreptar in problema costumelor populare purtate de ansamblurile de dansuri, a iesit lucrarea de fata. Bazindu-se pe o documentare riguroasa facuta pe teren in toate regiunile tarii, ea are un caracter de manual practic pus la dispozitia ansamblurilor si echipelor de dansuri.
Descrieri exacte si minutioase, prezinta sistematic si dupa un plan uniform costumele din toate zonele cunoscute ale Transilvaniei si Banatului. Descrierea analitica a fiecarei piese de port este urmata de o prezentare de ansamblu a costumului. Marcarea fiecarei piese cu o litera a alfabetului are ca scop sa faciliteze recompunerea costumului pe doua epoci : costumul "vechi" se purta in jurul anilor 1890, iar costumul "nou" se poarta to anii de dupa 1930.
Ilustratiile fotografii si planse colorate - vor ajuta la fixarea imaginii costumului respectiv. Detaliile de croiala vor inlesni intelegerea liniilor Si formelor caracteristice ale costumelor populare. Hartile vor arata aria de raspindire initiala a fiecarui costum in limitele zonelor etnografice.
Scopul cartii va fi atins daca ansamblurile de dansuri o vor considera ca un ajutor in opera de valorificare a tezaurului de arta populara romîneasca apreciat to lumea intreaga."
.jpg){kind=spacer}
Costumul popular românesc reprezintă veşnicia şi individualitatea unei etnii.
In România există 112 costume tradiţionale din care în Banat sunt în numar de 12, în Caras în numar de 5, iar în Clisură 1 care este o interferenţa între zona montanistică si Clisură.
Costumul popular românesc este format din:
• ciupag – care este făcut din pânză ţesută. La mâneci are prinsă cibca făcută cu cârligul din macrameu alb. Pe piept şi la mâneci sunt cusute flori cu acul, de diferite culori
• cămaşa – este făcută din pânză ţesută. La poale (jos) are prinsă cibca făcută cu cârligul din
macrameu alb şi sunt cusute flori de diferite culori cu acul
• fustâcul – vine în faţă peste camaşă. Este făcut din lână ţesută şi are prinşi pe el fluturi
• opregul – vine în spate peste camaşă. Este făcut din lână ţesută şi are prinsi pe el fluturi
• brâul – este făcut din lână ţesută. Cu el se încinge mijlocul (culori rosu, albastru, alb, portocaliu,verde)
• cojocul – este făcut din piei de oaie. Pe margini sunt cusute flori de diferite culori cu acul
• cârpa – este făcută din mătase, iar pe margini are ciucuri lungi. La fetele tinere cârpa este inlocuita de şomot.
Şomotul este făcut din catifea si e împodobit cu margele
• stitele – vin puse la mâini. Sunt făcute din lână şi împodobite cu mărgele.
La gât se poartă “partă” făcută din mărgele de diferite culori, înşirate pe aţă.
De asemenea, se mai poartă salba din bani de argint si margele.
Dacă tot suntem în zonă, va dau un link către dicţionar de grai bănăţean : Graiul_banatean
Portul popular oltenesc
Sursa: Oltenia-traditii
 |
| Port popular din zona Romanati si Dolj purtat in sec al XIX-lea |
Portul popular oltenesc, prin varietatea pieselor ce-l
compun, al tehnicilor si materialelor folosite, al organizarii decorurilor pe
suprafata pieselor si motivelor decorative utilizate reprezinta unul din cele
mai complexe domenii ale artei populare.
Oltenia, zona etnografica cu o individualitate artistica de mare expresivitate,
cunoaste o mare diversitate de tipuri de costume. Portul popular se deosebeste
de la un tinut la altul.Portul popular din zona Romanati – Oltocupa in ansamblul costumului un loc aparte prin trasaturile sale particulare, imbogatind repertoriul ornamenticii populare romanesti cu motive originale, de o deosebita valoare plastica.
Portul femeiesc se incadreaza in tipologia costumului
popular cu valnic al Olteniei si se compune din imbracamintea capului (carpa de
borangic), camasa cu poale, valnic sau zavelci, catrinta, brau, bete,
incaltaminte. Portul femeiesc se numara printre cele mai decorative din
Oltenia. Invelitul capului apartine numai femeilor maritate, acestea isi
acopera capul cu marama din borangic, ornamentata cu salbe si alesaturi
realizate in procesul tesutului. Din ziua casatoriei femeia purta fes rosu,
simplu sau cu un ciucure negru de matase asezat in crestetul capului si fixat
cu ace lungi cu gamalie din sticla colorata. Marama de borangic se purta peste
fes cu capetele lasate pe spate sau infasurat in jurul gatului, cu un capat pe
spate si unul in fata. Camasa apartine tipului generalizat in portul femeiesc,
cu foile drepte incretite in jurul gatului cusute cu matase visinie, uneori
bleumarin unde drugul tiveste gura camasii, marginea manecii si a poalei.
Valnicul confectionat din doua foi de tesatura de forma dreptunghiulara,
incretit sau plisat in talie prin introducrea a trei sau patru sireturi din
lana care se poarta la spate, trecand peste solduri inspre fata. Forma
valnicului este cea de evantai fiind evazat la poale iar in decoratia
geometrica predomina rombul, roata, palmita, gura papusii, zaluta. Valnicul se
poarta infasurat pe solduri cu partea deschisa in fata peste care se aseaza o
pestelca mai scurta. Partea superioara a valnicului este acoperit cu betele cu
care se infasoara talia
Catrinta din fata este ornamentata, in sens orizontal, cu
motive lineare si stilizari ale elementelor din natura. In anotimpul rece,
indeosebi primavera si toamna, femeile poarta“casaca” care este o haina
lunga, inchisa, croita pe talie si fara maneci dar si subele cu maneci lungi
din dimie alba cu gaitare negre sau bleumarin avand o decoratie mai sobra
formata din snururi drepte sau usor rasucite dispuse pe marginile hainei, pe
poale, la mansete si in jurul gatului.
Incaltamintea se compune din ciorapi de lana lungi pana la genunchi, lucrati cu doua culori rosu si negru si opinci, tusluci crosetati cu un carlig sau din postav negru, cu tighete trase la masina.
Costumul barbatesc este compus din palarie de pai lucrata in gospodarie sau de mesteri specializati (calota palariei are o forma speciala cu borul lat de 7-8 cm) din camasa cu gulerul rasfrant si legata cu cheutori. Camasa lunga uneori pana aproape de glezne este croita din doua foi drepte care formeaza fata si spatele. Pantalonii costumului de vara sunt confectionati din panza de bumbac in doua ite cu cerculete. Cingatorile sunt de doua feluri: unul lat de circa 40 cm si lung de 2-3 cm tesut in doua ite in carouri sau dungi dispuse vertical si altul lat de 7 cm, lung de 2-3 m purtat la costumul de vara in zilele de sarbatoare. Costumul se completeaza cu casaca, asemanatoare cu cea purtata de femei, deosebindu-se numai prin coloritul ornamentelor.
Incaltamintea se compune din ciorapi de lana lungi pana la genunchi, lucrati cu doua culori rosu si negru si opinci, tusluci crosetati cu un carlig sau din postav negru, cu tighete trase la masina.
Costumul barbatesc este compus din palarie de pai lucrata in gospodarie sau de mesteri specializati (calota palariei are o forma speciala cu borul lat de 7-8 cm) din camasa cu gulerul rasfrant si legata cu cheutori. Camasa lunga uneori pana aproape de glezne este croita din doua foi drepte care formeaza fata si spatele. Pantalonii costumului de vara sunt confectionati din panza de bumbac in doua ite cu cerculete. Cingatorile sunt de doua feluri: unul lat de circa 40 cm si lung de 2-3 cm tesut in doua ite in carouri sau dungi dispuse vertical si altul lat de 7 cm, lung de 2-3 m purtat la costumul de vara in zilele de sarbatoare. Costumul se completeaza cu casaca, asemanatoare cu cea purtata de femei, deosebindu-se numai prin coloritul ornamentelor.
 |
| Femei in port popular valcean |
Zona etnografica Valcea “impune” anumite reguli ce
evidentiaza starea materiala si mai ales civila a purtatorului. La fel ca si in
Romanati fetele poarta capul descoperit, parul este prins in codite iar dupa
casatorie tinerele femei isi acopera capul in zi de sarbatoare cu marama
(numita si basma) iar in zilele de lucru cu tulpanul.
Costumul femeiesc se impune prin coloritul catrintelor, valnicelor si camasilor in albastru si rosu aprins. Valnicul se poarta cu o catrinta in fata bogat ornamentala. Costumul femeilor mai in varsta este de o cromatica mai sobra, cu ornamente mai putine, folosesc adesea, pe langa marama si broboadele negre, mai ales iarna. Podoabele sunt folosite mai ales de fete si femei tinere. Acestea se reduc la acele gherdane adica margele colorate dispuse de regula pe o bentita neagra, de catifea purtate la gat. Saltele sunt realizate din bani ai perioadei, la cei mai putini avuti si din bani de aur sau argint la cei instariti.
La costumul barbatesc varietatea cromatica este mai restransa, tinerii folosesc camasa barbateasca, uneori decorata la poale si guler, bagata in cioareci iar peste cioareci poarta o “ fusta”. Cei batrani au camasa decorata uneori cu sebac alb dar aceasta nu se mai introduce in cioareci ci se strange peste brau cu bete, brau sau chimir.
O atentie deosebita se acorda iilor care se caracterizeaza printr-o gama cromatica variata cu motive florale la care se adauga bogatia in margele si ciclicuri. Majoriataea iilor sunt incarcate cu margele de toate culorile si paiete ajungand sa cantareasca si pana la 3 kg.
In momentele esentiale ale vietii batranii vor sa aiba alaturi haina populara, astfel cand mor batranii sunt inmormantati in straie taranesti sau chiar in costumul popular ce l-au purtat la nunta.
In nealterarea sau revenirea la traditionalismul costumului popular din zona un rol important il are si sarbatoarea intitulata “Hora Costumelor” organizata anual in Duminica Floriilor.
Costumul femeiesc se impune prin coloritul catrintelor, valnicelor si camasilor in albastru si rosu aprins. Valnicul se poarta cu o catrinta in fata bogat ornamentala. Costumul femeilor mai in varsta este de o cromatica mai sobra, cu ornamente mai putine, folosesc adesea, pe langa marama si broboadele negre, mai ales iarna. Podoabele sunt folosite mai ales de fete si femei tinere. Acestea se reduc la acele gherdane adica margele colorate dispuse de regula pe o bentita neagra, de catifea purtate la gat. Saltele sunt realizate din bani ai perioadei, la cei mai putini avuti si din bani de aur sau argint la cei instariti.
La costumul barbatesc varietatea cromatica este mai restransa, tinerii folosesc camasa barbateasca, uneori decorata la poale si guler, bagata in cioareci iar peste cioareci poarta o “ fusta”. Cei batrani au camasa decorata uneori cu sebac alb dar aceasta nu se mai introduce in cioareci ci se strange peste brau cu bete, brau sau chimir.
O atentie deosebita se acorda iilor care se caracterizeaza printr-o gama cromatica variata cu motive florale la care se adauga bogatia in margele si ciclicuri. Majoriataea iilor sunt incarcate cu margele de toate culorile si paiete ajungand sa cantareasca si pana la 3 kg.
In momentele esentiale ale vietii batranii vor sa aiba alaturi haina populara, astfel cand mor batranii sunt inmormantati in straie taranesti sau chiar in costumul popular ce l-au purtat la nunta.
In nealterarea sau revenirea la traditionalismul costumului popular din zona un rol important il are si sarbatoarea intitulata “Hora Costumelor” organizata anual in Duminica Floriilor.
Pe teritoriul judetului Mehedinti portul popular
femeiesc prezinta doua forme principale care se incadreaza in tipologia
generala a provinciei istorice Oltenia si anume: costumul cu doua catrinte
intalnit in nord si costumul cu valnic intalnit in sud.
Costumul cu doua catrinte denumit local “opreg ingust” si “fastac“ are o ornamentatie lineara si anume “opregul” de la spate cu vargile orizontale iar “fastacul“ din fata cu vargile verticale. Nota caracteristica a acestor piese este sensul divers al vergilor care se succed uniform fara intreruperi reprezentand motive marunte modeste alese in mod curent cu speteaza. Fondul rosu este de asemenea specific acestor piese. Capul este impodobit cu peschir sau carpa, peste parul adunat in “conci”. Al doilea tip de costum cu valnic numit local “ opreg cret “ reprezinta costumul sarbatoresc. Aspectul sau diferit fata de costumul cu doua catrinte apare in primul rand in linia evazata a siluetei. Valnicul fiind incretit la talie, largit la poale si cuprinzand de jur imprejur corpul femeii.
Alaturi de imbracamintea cu aspect luxuriant s-a dezvoltat tinuta de munca a femeii marcata prin “opregul invargat” de factura modesta asociat cu camasa simpla numai cu un “rand peste umar” sau altita.
Costumul barbatesc, la fel ca si in celelalte zone, are o componenta mai simpla decat cel al femeilor. Barbatul isi incinge mijlocul cu braul, iar peste grau se infasoara cu bracira. Cioarecii sunt purtati numai pana la genunchi, lasand vizibila camasa intre betelia cioarecilor si braul incins la talie.
Costumul cu doua catrinte denumit local “opreg ingust” si “fastac“ are o ornamentatie lineara si anume “opregul” de la spate cu vargile orizontale iar “fastacul“ din fata cu vargile verticale. Nota caracteristica a acestor piese este sensul divers al vergilor care se succed uniform fara intreruperi reprezentand motive marunte modeste alese in mod curent cu speteaza. Fondul rosu este de asemenea specific acestor piese. Capul este impodobit cu peschir sau carpa, peste parul adunat in “conci”. Al doilea tip de costum cu valnic numit local “ opreg cret “ reprezinta costumul sarbatoresc. Aspectul sau diferit fata de costumul cu doua catrinte apare in primul rand in linia evazata a siluetei. Valnicul fiind incretit la talie, largit la poale si cuprinzand de jur imprejur corpul femeii.
Alaturi de imbracamintea cu aspect luxuriant s-a dezvoltat tinuta de munca a femeii marcata prin “opregul invargat” de factura modesta asociat cu camasa simpla numai cu un “rand peste umar” sau altita.
Costumul barbatesc, la fel ca si in celelalte zone, are o componenta mai simpla decat cel al femeilor. Barbatul isi incinge mijlocul cu braul, iar peste grau se infasoara cu bracira. Cioarecii sunt purtati numai pana la genunchi, lasand vizibila camasa intre betelia cioarecilor si braul incins la talie.
Incaltamintea consta in opinci facute din piele de vita
sau porc tabacita incretit lateral iar la varf se termina in “gurgui” sau
“cioc”, caltuni din dimie (ciorapi fara labe) ce sunt purtati de femei iarna.
Peste coltuni se pune obiala alba din dimie care este tivita cu lana rosie.
Opincile se leaga de picior cu “nojite“ ce sunt niste curele din piele de vita,
infasurate de 3 ori si prinse cu o copcie de fier, denumit “goanga”.
Costumul popular gorjean se caracterizeaza prin
sobrietate si eleganta, printr-o tinuta in care se intrevede mandria
gorjeanului. Este alcatuit din catrinta cea din fata numita “fastac“ iar cea
din spate catrintoi, apoi valnic, camasa sau ciupag cu poale, carpa de bumbac
sau borangic, cojoc si suba pe timp de iarna. Ceea ce caracterizeaza costumul
de gorj este armonia cromatica, tonurile vii de albastru, rosu si alb, decorul
variat al valnicelor format indeosebi din motiv geometrice ca : romburi,
cruciulite, spirale. Un moment important in evolutia costumului gorjenesc il
constituie aparitia portului schilaresc in jurul anului 1900 care adauga noi
piese la costumul traditional contribuind la imbogatirea ornamenticii, a
materialelor din care se confectionau piesele prin introducerea postavului.
"Concentrează-te pe artele tradiţionale, ca mijloc de creştere economica”, iar sursa de finanţare este Axa prioritară 3 - Promovarea schimburilor între comunităţi, Măsura 3.3 – Intensificarea schimburilor în domeniul învăţământului, culturii şi în domeniul sporturilor din cadrul Programului IPA de Cooperare Transfrontalieră România – Republica Serbia.
"Durata proiectului este de 12 luni, din 25 .04 2013. pană la 24.04 2014
Obiectivul general al proiectului este cooperarea transfrontaliera, cunoaşterea reciproca cu impact asupra valorizării si evidenţierii patrimoniului istoric si cultural comun pentru cele doua zone geografice ale proiectului.
Obiectivele specifice sunt: revitalizarea meşteşugurilor artizanale locale si dezvoltarea abilitaţilor creative ale populaţiei din regiunea de frontiera in scopul unui mai uşor acces pe piaţa forţei de munca in domeniu."
Obiectivul general al proiectului este cooperarea transfrontaliera, cunoaşterea reciproca cu impact asupra valorizării si evidenţierii patrimoniului istoric si cultural comun pentru cele doua zone geografice ale proiectului.
Obiectivele specifice sunt: revitalizarea meşteşugurilor artizanale locale si dezvoltarea abilitaţilor creative ale populaţiei din regiunea de frontiera in scopul unui mai uşor acces pe piaţa forţei de munca in domeniu."
Asa de bine a fost promovat astfel incat am aflat acum, la "spartul targului" :) :) :) Ha, ha!
Deci:
Comentarii